Hai Dacia!: DEZVÄLUIRI.....despre Sarmisegetuza.....Regia....

Hai Dacia!: DEZVÄLUIRI.....despre Sarmisegetuza.....Regia....

Două întrebări antipuciste

PUCI s. n. Lovitură de stat violentă, provocată de un grup de complotiști. (< germ. Putsch

Am pus această definiţie numai pentru anumiţi oameni. Este clar că pentru cei ce cunosc limba română nu mai este nevoie de lămuriri aşa cum trebuie lămuriţi judecătorii postpucişti în ce lege se încadrează o infracţiune postpucistă.

Pentru puciştii care mai hoituiesc prin România am două întrebări antiimperialiste:

1. Câţi români au scos guvernanţii pucişti din România?

2. Câţi străini au băgat definitiv puciştii în România după lovitura de stat militară  antiromânească din decembrie 1989.

Bineînţeles cele două întrebări au subîntrebări şi fiecare întrebare are câte un obiectiv , totul având scopul de a deconspira anvergura şi profunzimea trădării poporului român.

Natural este şi faptul că asemenea întrebări nu se pun. Nu este politicos din punct de vedere capitalist în primul rând. În al doilea rând asemenea întrebări trebuie puse numai când deţii puterea. Cel ce întreabă aşa de bună seamă este provocator de deranj politic a ordinii sociale capitaliste în unanimitate aprobată de populaţia publică ( apropo de ministerul public şi de cel privat capitalist).

Deci puciulică, am cele două întrebări care trebuie să te scape pe tine de tribunalul poporului. 

Puciuleii nu vor răspunde pentru că este sub demnitatea lor de clasă politică să răspundă unei clase sociale nepolitice. Societatea civilă va reacţiona ca friptă de societatea militară după cum sare în sus şi statul de drept de frica statului de nedrept.

Ceea ce mai sus aţi cetitu nu iaşte un ezercţiu ghe limba română ci iaşte altuceva. Iaşte acelu altuceva ce să cheamă crimă antinaţională ezaminată la nivelul culturii şi civilizaţiei occidentale de ghetou capitalist.

Puciştii se vor face că nu înţeleg limba română deoarece au băgat-o demult în fundul american şi demult nu mai reuşesc să o scoată. Tocmai această neputinţă de scoatere ocidentală le va fi fatală puciştilor mai ales dacă se dovedesc a fi alogeni.

Puciştii s-au prăsit borând puciulici care acum au succesuri, deci nu au eşece ci sunt facultatişti, managerişti, limbiştii, onegiştii subordonaţi guvernelor străine mondialiste. Lor nu le vine să creadă că poporul român nu a murit şi deja trăiesc în imperiul capitalului mondial condus de la Uaşintăn.

DemoDuba poliţiei stă la pândocraţie capitalistă

Astăzi 2015-06-07 la ora 19 capitaliştii şi-au exemplificat în Piaţa Universităţii din Bucureşti democraţia capitalistă.

În timpul în care cetăţenii patrioţi au spus adevărul despre sabotarea economiei naţionale româneşti prin defrişarea pădurilor poliţiştii i-au eliminat pe protestatari din Piaţa Universităţii prin avertizare amendare şi ridicare cu forţa, ducerea în dube şi apoi la secţiile de poliţie pentru a fi amendaţi.

Reacţia poliţiei politice   a fost tipică. Călcându-se în picioare principiul liberei exprimări a voinţei poporului pentru apărarea unei valori materiale bazale a ţării, poliţia politică capitalistă a ridicat mai presus de aceste valori formalităţile unui regulament de funcţionare a adunărilor şi au reprimat o manifestaţie pentru simplul motiv că manifestanţii nu au înştiinţat primăria că vor să facă adunare pentru comunicarea subminării cadrului natural al poporului român.

Deci înştiinţarea primăriei pentru o adunare publică este mai importantă decât înştiinţarea poporului de săvârşirea crimei de subminare a economiei naţionale.

Ăia care au vândut pădurile poporului român au plătit amenzi pentru că nu au anunţat sabotarea economică a României?

Ăia care  trebuiau să apere mediul natural al României au anunţat că sunt părtaşi la un dezastru naţional?

Etc. etc.

Vorbele sunt de prisos România capitalistă postpucistă.

Nu! Este răspunsul general. Nici înştiinţări nici amenzi nu au plătit trădătorii de neam şi ţară. Au făcut crimele fără să anunţe poporul şi nu au plătit nimic pentru actele lor criminale.

Amenzile le plătesc băieţii tineri care trebuiau să înştiinţeze primăria bucalistă că vor să comunice poporului subminarea economiei naţionale şi trădarea.

Aceasta este democraţia capitalistă.

Oamenii au tremurat de frică şi au fugit din faţa poliţiei politice astăzi  şapte iunie 2015 în capitala bucalistă a Republicii Capitaliste România.

Trăiască capitalizmu! Jos comunizmu!

La 200 de metri de locul protestului terminat democratic cu amenzi şi arestări pentru că s-a protestat pentru interes naţional nu pentru burduhanele capitaliste, capitaliştii au organizat un circ în jurul statuii lui Mihai Viteazul de care şi-au bătut joc în faţa copiilor borând apă din gură spre copii mici.

Borîrea apei din gură în faţa statuii lui Mihai Viteazu a fost mult mai ochei decît protestul vital pentru pădurile poporului român. Au adunat capitaliştii de două ori mai mulţi spectatori decât au fost protestatarii  pentru apărarea pădurilor.

Peste drum de circari lângă spitalul Colţea capitaliştii au organizat o altă momeală anesteziantă a revoltei împotriva subminării şi trădării: un concert cu spatele la protest.

Capitaliştii au diferite droguri pentru clasele  de jos ale poporului. Ba le bagă circ, ba le bagă muzică, ba le bagă pornografie, ba le bagă violenţă ba le bagă perversiuni sexuale, etc. etc. Vorbele nu mai au valoare.

Iată câteva imagini de la democraţia capitalistă din Piaţa Universităţii din 2015-06-07 în capitala bucalistă a Republicii Capitaliste Române postpuciste.

Un cerşetor capitalist în apropierea  protestului anticapitalist

Duba poliţiei politice stă la pândă.

Poliţia era aliniată şi în faţa Teatrului  Naţional Bucureşti

În faţa fântânii arteziene erau aliniaţi poliţişti capitalişti.

Poliţiştii erau nu pentru apărarea protestatarilor şi priveau cu ură la protestatari.

Teatrul Naţional Român are aspectul batjocoritor al unei paraşute capitaliste

Încă o dubă de poliţie capitalistă.

Doi poliţişti ai capitaliştilor gata de bătaie.

Tensiunea psihică creşte

Protestatarii erau mai puţini decât poliţiştii.

Protestatarii nu erau violenţi.

Poliţiştii erau nervoşi.

În faţa teatrului paraşută poliţiştii păzeau.

Tensiune psihică la poliţişti.

Se aştepta ceva.

Situaţia nu prezenta nici un semn periculos.

Între protestatari era o atmosferă destinsă.

O discuţie care se ridică la opoziţie.

Oamenii nu se aşteptau la violenţă.

Totul părea normal în conduita protestatarilor.

Nimeni nu manifesta violenţă

Poliţiştii s-au grupat câte patru şi au sărit la câte un vorbitor la megafon.

Un român despre care se spunea că e cetăţean german este încercuit de poliţişti şi poliţiştii îi cer actul de identitate.

Românul protestează ştiind că va fi amendat pentru că a vorbit pentru ţară.

Poliţistul devine mai agresiv şi îl previne că dacă nu dă buletinul va fi ridicat cu forţa.

Mai mulţi poliţişti intervin la cetăţeanul german  pentru a-l prinde.

Prietenul său cu ochelari se solidarizează cu el şi poliţiştii îl apucă şi pe el iar el se agaţă puternic de barele de fier pentru a nu fi ridicat cu forţa de poliţişti. Lumea din jur devine agitată se revoltă şi urlă.

Începe prinderea de mâini a cetăţeanului german şi unii protestatari îi sar în ajutor. Poliţiştii se înmulţesc în jurul celui vizat de poliţie şi îi domină prin forţă pe protestatarii care sar să-l ajute pe cetăţeanul german.

Poliţia se purta ameninţător faţă de oamenii din jurul fântânii arteziene şi încerca să îl agaţe când pe unul când pe altul. Situaţia nu mai putea fi controlată. Dacă protestatarii erau mai mulţi decât poliţiştii atunci foarte probabil s-ar fi iscat o bătaie generală între protestatari şi poliţia politică.

Cetăţeanul german şi prietenul lui cu ochelari sunt înşfăcaţi de poliţişti şi târâţi spre duba băgată lângă Facultatea de Arhitectură.

.

Protestatarii au fugit spre dubă urlând dar poliţiştii au fugit în jurul dubei făcând cordon ca să nu ajungă cei revoltaţi la dubă unde au fost băgaţi cu forţa nişte vorbitori.

Oamenii fiind puţini nu le mai rămânea decât să asiste pasiv  fotografiind sau filmând capturarea rând pe rând a vorbitorilor la megafoane.

Atmosfera era violentă între oamenii din jurul fântânii arteziene dar erau mai puţini decât poliţiştii căci dacă erau mai mulţi democraţia capitalistă s-ar fi lăsat cu ciomăgeli populare între poliţia capitalistă şi poporul a cărui putere tocmai se exercită în dube acum...

e

În faţa Universităţii de Stat capitaliştii au organizat un circ pentru prostirea poporului unde barbaţi borau pe gură apă spre copii lângă statuia lui Mihai Viteazul.

Lângă spitalul Colţea capitaliştii distribuie drogul muzical pentru oamenii ,,culţi” nu pentru cei ce îşi pun viaţa în joc pentru salvarea României.

Băgarea în uniunea bruxeleză

Băgarea în uniunea bruxeleză

Ştim că noi cetăţenii români autentici suntem marginalizaţi şi excluşi din conducerea şi administrarea ţării noastre de către oligarhia capitalistă internă postpucistă condusă de oligarhia capitalistă bruxeleză.

Mizeria băgării poporului romîn în uniunea bruxeleză a fost făcută fraudulos bazându-se pe propaganda şi manipularea antiromânească făcută silnic pînă în anul 2003. 

Contrar propagandei oficiale a capitaliştilor în băgarea României în lagărul uniunii bruxeleze nimeni nu a aplicat principiul exercitării puterii poporului. Capitaliştii transnaţionali nu au consultat poporul român pentru că pentru că era mult mai sigură procedura escrocherească a aprobării guvernamentale deoarece guvernanţii sunt mituibili şi apoi şantajabili.

În felul acesta poporul român a fost băgat în uniunea bruxeleză fără referendum. Această faptă însă nu este fără repercusiuni. Una din consecinţe este că noi nu suntem membri ai uniunii bruxeleze. Actul este nul fiind viciat de încălcarea principiului exercitării puterii poporului în decizie. Noi cetăţenii români nu avem nici o obligaţie faţă de o organizaţie suprastatală în care am fost băgaţi fraudulos, adică fără consimţămîntul nostru.

Guvernanţii au profitat de situaţia creată după distrugerea economiei noastre naţionale cînd o parte dintre noi eram surghiuniţi din ţară prin sărăcire, şi au făcut şmenul constituţional. De ce? Condiţiile acestei înşelăciuni au fost pregătite cu paşi mărunţi de către oligarhia bruxeleză şi de către guvernanţii români postpucişti. Au fărâmiţat poporul român şi conştiinţa patriotică română astfel încât frauda băgării în uniunea bruxeleză a putut fi efectuată în anul 2003 luna octombrie cu complicitatea oligarhiei capitalliste bruxeleze coordonată din S.U.A.

Haida, haida nu-i nimic...

Nu murim noi azi. 
Şi mai ales nu vom muri degeaba!

Cetăţeni

Având în vedere toate acţiunile antiromâneşti ale oligarhiei bruxeleze precum şi complicitatea trădătorilor interni, nu vă consideraţi obligaţi faţă de ,, Uniunea europeană”. 

Prin urmare nu mai executaţi nici o acţiune ce decurge din vreo lege bruxeleză. Mai mult decât atât,  faceţi toate eforturile pentru a scoate România din capcana uniunii bruxeleze care nu este altceva decât vasalul Statelor Unite ale Americii.

Ţiganii şi Ceauşescu

Bulibaşa s-a dus la Ceauşescu ducându-i o sticlă de ţuică. Ciocneşte un pahar cu Ceauşescu.

-Tovarăşe Ceauşescu vă rog să ne construiţi un cinematograf pentru ţigani.
-Bine ţigane. Se aprobă.

Mai bea bulibaşa cu Ceauşescu câteva pahare.

-Nea Nicule te rog să faci şi un restaurant pentru ţigani.
-Bine bulibaşă vă facem şi un restaurant ţigănesc.

După încă două pahare băute cu Ceauşescu ţiganul mai pregăti o cerere: un bordel pentru ţigani. Ceauşescu însă îşi reveni şi zise:

-Mă bulibaşă vă facem  şi bordel dar vă facem şi o fabrică ca să aveţi unde munci şi câştiga bani de curve.
-Aoleu, şefu, te pilişi...

Zombificarea intelectului-intelectul coteţar

Nu ar fi bine să îi spunem spirit, nici conştiinţă şi nici minte.

Dacă i-am spune spirit atunci pe individul purtător l-am considera un om superior şi termenul ar fi fals. Dacă i-am spune conştiinţă atunci iarăşi ar fi fals pentru că în fapt îi lipseşte dimensiunea morală a responsabilităţii. Dacă i-am spune minte atunci s-ar putea să greşim pentru că omul cu minte având o gândire strategică nu ar trăi mogâldăneşte. Şi nu este acesta cazul vizat de noi pentru că ar fi o contradicţie între anvergura cognitivă a omului cu minte şi şi strâmtoarea intelectuală la care îl obligă subordonarea faţă de instincte.

Prin urmare un termen mai exact, mai clar şi mai precis pentru redarea părţii psihice de care se serveşte cel ce şi-a făcut din viaţă o închisoare de natură trupească, ar fi termenul de intelect. Termenul intelect redă mai bine componenta cognitivă angrenată de individul uman şi subordonată total satisfacerii necesităţilor biologice individuale.

Totuşi cazul este complex dacă îl considerăm în mişcare. În acest caz noi ar trebui să considerăm condiţiile şi cauzele apariţiei coteţarului. 

Deocamdată abstragem numai existenţa sa prezentă. Sub aspectul său actual mogâldanul coteţar este un protejat etalon al capitaliştilor care prezintă următoarele linii de contur psihic şi social.

1. Absenţa motivaţiilor sociale;

2. Oprirea la pragul individual de vieţuire umană;

3. Cogniţie centrată pe obiecte imediat necesare satisfacerii nevoilor de nutrire, conservare şi reproducere.

a. O memorie aptă a utiliza date imediate cu semnificaţie biologică

b. O gîndire exersată în soluţionarea problemelor de supravieţuire citadină;

c. Intuiţia modei inoculate de cultura de ghetou propagată de Occident;

d. Abilitatea combinării datelor imediate şi utile nevoilor trupeşti.

4. Oprirea la pragul răspunderii fără asumarea responsabilităţii; oricând dispare în caz de critică;

5. Absenţa conştiinţei existenţei sociale şi a sarcinilor sociale.

6. Afectivitate construită pe model american compusă din procese afective primitive preponderent emoţionale de durată scurtă şi superficiale.

Evident că intelectul de coteţar nu este apt să joace vreun rol în conducerea sistemelor sociale. Această incapacitate este obiectivul permanent al duşmanilor poporului român. Aşa se şi explică imposibilitatea actuală de contracarare a acestei situaţii având în vedere că mijloacele de educare sunt în mâinile slugoilor capitaliştilor. Dacă intelectul coteţar ar fi minoritar în masa poporului atunci nu ar fi problemă grea dar efectul acţiunii distructive de 25 de ani a atins cota majoritară cel puţin la poporul român. Aici păţăpelnicia este adevărată cu obiecţia că această stare de degradare nu este congenitală poporului român ci este un produs al sistemului capitalist postpucist.

Această stare de blocare intelectuală la nivelul nevoilor trupeşti are o istorie, anume o istorie postpucistă în România.

Marea înşelătorie capitalistă occidentală se bazează pe enorma prostire mediatică practicată de criminalii occidentali de 25 de ani.

Pe noi ne-au ţinut propagandiştii şi manipulatorii occidentali în iluzia puterii poporului şi a libertăţii deposedându-ne de avuţia naţională muncită de poporul român 40 de ani după al doilea război capitalist mondial. Ne-au ţinut în această iluzie, în acest vis inoculat prin toate mijloacele până am îmbătrânit pentru a nu mai avea puterea de a acţiona eficient. Paralel cu această agresiune neconvenţională ne-au subminat cu ajutorul sabotorilor interni toate activităţile economice de bază.. Ne-au destructurat armata naţională şi ne-au descalificat apărătorii ordinii interne. Ne-au degradat conştiinţa socială şi naţională şi ne-au dus în subcultură. Am ajuns dintr-un popor autonom şi independent o periferie umană la marginea Europei geografice.

Zombificarea intelectuală are o perspectivă.

Pe voi cei mai tineri vă vor tâmpi mai rău pentru că sunteţi născuţi sub sistem capitalist pustpucist. Vă vor ţine în proces de zombificare până vor avea ocazia să vă extermine. Poate nici nu veţi apuca bătrâneţea. Tendinţa lor de a face război acum este determinată de constatarea că de fapt o parte a popoarelor escrocate în esttul Europei a început să conştientizeze dezastrul în care ne-au dus oligarhii uniunii bruxeleze. Pentru ei este pericol ca popoarele să reacţioneze împotriva acestei crime generalizate la scară continentală.

Deocamdată le stă în gât internetul cu toată prostituţia internetistică propagată de ei pentru că această destrăbălare va avea un revers potrivnic oligarhiei bruxeleze care ne-a băgat în uniunea lor în mod fraudulos ca şi în grupul terorist al pactului atlantist.

Veţi vedea că vor începe să reacţioneze prin măsuri dictatoriale căci le este periclitat planul criminal de omucidere la scară genocidară. Voi nu veţi mai vrea să vă supuneţi acţiunii dominante de tâmpire şi exterminare şi atunci vor pune în funcţiune statul de strâmb căci cel de drept nu va mai avea nici o credibilitate. Dreptul însuşi va fi folosit în servirea intereselor lor de clasă parazitară. Vă vor bloca treptat utilizarea banilor, transportul pe teritoriul propriei ţări, comunicarea, vă vor controla evoluţia îmbolnăvirilor cauzate de ei şi vor folosi toate celelalte metode ştiinţifice de reducere ca homosexualizarea pedofilizarea, zoofilizarea etc. pentru a vă împuţina, pentru a vă contrapune pe unii altora şi în final pentru a vă distruge.

Suprimarea funcţiei informative a jurnalismului

Capitaliştii au suprimat practic jurnalismul de informare.

Este logic să suprimi prima funcţie a jurnalismului atunci când scopul guvernării este subordonarea cetăţeanului faţă de oligarhia capitalistă.

În condiţiile actualului jurnalism , neinformativ, needucativ, preponderent degenerativ nimeni nu îşi va putea vreodată compune vreo viziune adevărată asupra lumii actuale. Cu atât mai puţin va putea vreodată să îşi construiască cineva vreo doctrină asupra acestei lumi în care trăim pe baza acestui jurnalism zombificat.

Unii oameni conştientizează amputarea informaţională a jurnalismului actual. De aceea ei caută mijloace de contracarare a acestei cenzuri şi manipulări informaţionale practicată de capitalişti. Capitaliştilor le scapă deocamdată cel puţin comunicarea nonjurnalistică.

Totuşi comunicarea nonjurnalistică a început să fie controlată prin cenzurarea făcută de administratorii platformelor, de proprietarii motoarelor de căutare informatică. Sabotarea comunicării internetistice a început deja şi se află în faza identificării opozanţilor la sistemul capitalist a identificării tematicii contestatarilor, a controlării corespondenţei şi relaţiilor interumane din reţelele internetistice de comunicare socială.

Controlul crescut al activităţii internetistice este o branşă a activităţii capitaliste de suprimare a puterii poporului adică a democraţiei. Un indicator al acestei activităţi este inaccesibilitatea posturilor şi funcţiilor politice pentru cei sinceri, pentru cei din popor. Grupurile politice capitaliste s-au mafiotizat şi au creat un sistem dinamic de accesare exclusivă a puterii politice în stat.

Discuţiile cu cetăţenii obişnuiţi pe tema democraţiei au ajuns obiect de batjocură căci toată lumea ştie că nu există putere a poporului ci numai o putere a curvelor şi hoţilor. Democraţia a devenit o iluzie acum: nu ai avere, nu ai putere, nu ai drepturile elementare pe care socialiştii ţi le asigurau în anii antepucişti. Poporului i se inoculează o teamă difuză nedefinită în care orice încercare de a spune opinii adevărate este obstrucţionată ameninţător.

Ceea cea a mai rămas din pretenţia politicii burgheze postpuciste este o aparenţă. Capitaliştii ştiu că procesul deposedării este un proces legic al societăţii capitaliste şi de aceea luptă atunci cînd pericolul real se evidenţiază, luptă să mascheze sărăcirea inexorabilă a majorităţii poporului. În aceste condiţii lingăul capitaliştilor rage jurnalistic pe toate canalele împotriva comunismului ca fantomă creată de capitalişti spre sperierea poporului drogat cu alimente intoxicate. Oridecâteori cineva ridică demn capul în favoarea poporului, pata anticomunistă se pune pe creierul ideologului burghez atât de intens încât întră în delir anticomunist. Totuşi avem o întrebare pentru capitalist: ce legătură este între comunism şi ridicarea demnă a cetăţeanului împotriva exploatării capitaliste?

Discuţii capitaliste

VladB spune:

31/10/2014 la 13:28

Capitalismul este un sistem perdant pentru ca nu poti produce etern mai mult pentru ca resursele sunt limitate, mai bun are o limita de la care pretul incepe sa fie factorul predominant si nu calitatea fapt care invariabil face ca in timp calitatea sa scada: a se vedea alimentele insipide, cu coloranti si aditivi, masinile ieftine. In ultima instanta eficienta are si ea o limita a timpului. In momentul in care reusesti sa produci ceva intr-un interval cvasi nul e clar ca nu se mai poate imbunatati. Criteriul pretului are si el o limita fizica cea a resurselor, pentru ca nu poti oferi gratis decat ceva ce nu este cuantificabil material de exemplu servicii, materia prima din care sunt facute bunurile fiind limitata va avea un pret. Exista cu alte cuvinte un moment in care calitatea si disponibilitatea bunurilor va fi afectata. Cei afectati vor avea de suferit, e o chestiune doar de timp.
Piata nu este libera. Este o iluzie intretinuta de cei care detin capitalul sau sunt in pozitii de putere. In conuzie cei care au acumulat resurse de capital foarte mari dicteaza pe piata. Nu poti sa vorbesti de o competitie reala intre un intreprinzator care trebuie sa faca credite si o corporatie cu venituri de zeci de miliarde care sunt tratati “egal”. Unde e egalitatea si unde e “libertatea” pietei ?
Proprietatea privata este o conditie necesara oricarei libertati, cu toate acestea ea nu este garantata in nici una din asa zisele economii “libere” si anume, pe proprietate esti fortat sa platesti impozit chiar daca nu beneficiezi si nu vrei sa beneficiezi de serviciile oferite de Stat.
Statul ca si cumul de legi si organe administrative impreuna cu sistemul monetar sunt in fapt garantii si liantii economiei “libere”. Statul, sa-i spunem capitalist, nu serveste interesele oamenilor, ceea ce ar trebui de fapt sa faca ci gireaza un sistem disfunctional accentuand disparitatile economice.
Pentru a remedia aceste aspecte Statul ar trebui sa garanteze dreptul la proprietate fara sa asocieze un cost pentru acest lucru. Impozitele si taxele ar trebui sa fie optionale si defalcate pe categorii in asa fel incat omul sa stie pentru ce plateste ( drumuri, educatie, sanatate, fond social, samd). De asemenea ar trebui sa fie o taxa pentru eficienta. Daca poti produce sa zicem haine pentru cateva sute de mii de oameni inseamna ca esti incredibil de eficient si ca sporul de eficienta nu are cum sa fie in beneficiul societatii ci in detrimentul ei. Omul trebuie vazut ca o fiinta sociala asistatii ar trebui sa fie o categorie mai larga care sa includa extremele sociale: cei care nu fac nimic productiv si cei care fac prea multe.

Răspunde

Capitalist roman spune:

31/10/2014 la 19:38

Eu sunt un adevarat capitalist, eficient si de succes. Deci, am investit:(m-au costat)
250 Eu-lucrare licenta; 250 Eu lucrare dizetatie pt. masterat; 1500 Eu dati cui trebuie si iata-ma cadru universitar; Inca 3000 Eu m-a costat doctoratul. Total 5000 Eu.
Iar acum sunt profesor universitar cu un salar mediu de 1000 Eu pe luna, 12 ore pe saptamana si 4 luni vacanta pe an. Asa ca ma doare in palarie de bugetari. Capitalismul romanesc sa traiasca !

Răspunde

Capitalista romanca spune:

01/11/2014 la 12:07

Draga Capitalistule roman, eu am obtinut o eficienta si mai mare (mult mai mare) decat tine.
Eu am fost amanta sefului de catedra si nu m-a costat nimic ,nici angajarea ,nici doctoratul , decat o multime de clipe placute. Plus mute excursii “de documentare” prin strainatate, la fel de placute si instructive, platite evident de Universitate.Acum sunt si prodecan in facultatea mea, asa ca pot spune cu indreptatire ca nu pot face o mie de fraieri barbati ce poate face o singura femeie cu sexul ei binecuvantat. Hai noroc!

http://www.contributors.ro/economie/cum-functioneaza-capitalismul-ghid-pentru-oameni-nu-clase/

Ce este dreptul?

Dreptul este totalitatea deciziilor şi legilor statului care reglementează într-un anumit fel relaţiile sociale dintre oameni. Dreptul este voinţa clasei dominante dintr-o societate dată voinţă ridicată la rangul de lege de stat.

Modelul interbelic al vieţii româneşti

12.000 de prostituate în 1927 erau în capitala bucalistă a României capitaliste. Este un indicator al civilizaţiei libidiniste mult idolatrizate de apologeţii capitalismului român. Legionarii voiau să îi omoare pe guvernanţii de atunci. Comuniştii deja le puseseră bombe la cur. Perioada interbelică a fost o perioadă interbelită adorată de intelectualitatea biologică a burgheziei româneşti. Borfăşia era ridicată la rang de cultură în acea perioadă. Astăzi criminalii demagogi ai Occidentului burghez vor să acrediteze modelul bordelesc de viaţă practicat atunci.